vineri, 12 aprilie 2013

Timpuri...

      De fiecare dată când mă ducem să cer o părere bunicului meu îl găseam mereu uitându-se la un ceas ce părea a avea mai multe decade în spate şi totuşi funcţiona cu o foarte mare precizie. Nu aflasem prea multe despre acel ceas până atunci, îmi plăcea să cred că, era modul lui de a medita asupra unor aspecte alea vieţii. Astăzi îmi spune:
     -Fiule îţi vine a crede că suntem guvernaţi de un lucru aşa de mărunt?Omul când a făcut ceasul a putut el să conţină complexitatea timpului?
     -Nu cred bunicule, oamenii au făcut ceasul doar pentru a se orienta în spaţiu şi pentru a fi la o anumită oră undeva sau pentru a începe o treabă la o anumită oră. Nu cred că s-au gândit ei de la bun început la amploarea pe care avea să o ia acest timp pe care l-au creat ei. Pentru unii "Timpul înseamnă bani." pentru unii timpul nu mai poate răscumpăra anii pierduţi pentru a face bani, însă se spune că nimic nu poate vindeca mai bine decât patina timpului...
     -Ai foarte mare dreptate fiule. Stii...(îşi drese vocea parcă pentru a da glas unor timpuri imemoriabile)...vezi acest ceas?Îl am încă de pe vremea celui de-al doilea război mondial şi parcă are voinţă proprie a devenit o parte din mine şi uneori cred că se va opri doar odată cu mine.(în ochii săi blânzi şi albaştrii apărură două lacrimi). Când a început războiul eu nu avea decât 6 ani şi a trebuit ca eu cu mama să plec în Elveţia pentru că aveam rude acolo şi era departe de scena unde se desfăşura războiul, la plecare tata mi-a dat ceasul acesta elveţian să îmi aducă aminte de el....
       Mi-a arătat ceasul care mergea excelent, dar timpul îşi pusese şi pe el amprenta încât abia mai distingeai literele Swiss made. Întotdeauna mi-a rămas întipărit în minte că dacă ar fi să personalizez timpul el ar arăta exact ca bunicul cald, un bun sfătuitor, o persoană care are răbdare să te lase să te vindeci şi după aia să te întrebe ce s-a întamplat în momentul în care nu te mai doare şi nu mai este nici măcar acea durere surdă care te înnebuneşte.
       -Dar nu vreau să te întristez cu povestea vieţii mele ia spune-mi fiule de ce ai venit la mine? Vroiai să îmi ceri părere asupra vreunui aspect din viaţa ta?
       -Sincer cred că am venit doar să mă relaxez. Nu mai sunt persoane precum dumneata bunicule care să te relaxeze doar cu tonul cald al vocii.... Astăzi lumea e condusă de  bani şi timp dar de timp într-un mod negativ. Ei distrug tot inclusiv propria lor persoana şi propriul lor spirit îl murdaresc cu experienţe care de care mai morbide şi am văzut că fenomenul prinde foarte tare la tineri chiar de la 10 ani încep să cocheteze dacă pot spune aşa cu ce este mai rău şi mai nociv pe lumea asta. Bunicule să ştii că mi-a făcut o deosebită plăcere să te văd şi să vorbim eu trebuie să plec să mă duc acasă, rămai cu bine.
        -Bine fiule asemeni şi ţie. Acasă unde o fi acasă...a mai murmurat bunicul înainte să plec.
     Ajuns acasă intru pe un site de ceasuri de lux în încercarea de a găsi precizia elveţiană şi de ce nu de a face rost de un ceas bun care să te ţină o viaţă cum se obişnuieşte a spune. Uitându-mă pe site văd ceva ce îmi place, un ceas Maurice Lacroix Calendrier Retro Steel1 . Încă de la început sunt surprins plăcut de liniile ferme dar foarte simple ale ceasului şi care are caractere din ceasul bunicului îmbinat un pic cu noul. Cadranul rotund îi da o notă retro dar elementele care sunt pe ceas şi anume acele semicercuri dau o nota de eleganţă şi stil un ceas nu prea încărcat cu foarte multe elemente, pe alocuri cu numere romane. Sunt totalmente uimit de acest ceas pe care vreau să îl şi comand de altfel. Am să vă las şi mai jos câteva poze cu el.